Văd un podcast cu titlul: În Ucraina luptă mercenarii. E interpretat de Robert Turcescu şi Ion Cristoiu, iar primul cântă aria indignării. Culmea e că Turcescu pare mai supărat pe Occident, fiindcă ajută Ucraina în efortul ei de a răspunde invaziei ruse, decât Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, ori Maria Zakharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, ale căror declaraţii belicoase sunt deja de pomină.
Bombastica revoltă a lui Turcescu se transformă chiar într-un soi de furie maximă pentru că ţările NATO livrează arme ucrainenilor, care, zice el, ar fi nişte mafioţi şi le-ar trafica ulterior, clamând, la un moment dat, conform cristoiublog.ro: …Nimeni nu are curajul să-l înjure pe Zelenski…
Păi nu prea cred că Zelenski va fi înjurat de cine ar vrea Turcescu (adicătelea de SUA, UE, NATO) fiindcă îşi apără ţara şi a pornit o contraofensivă împotriva trupelor ruse. Ba chiar a zădărnicit pofta nestăvilită a lui Putin de-a se face vecin cu cine doreşte.
Ceea ce spune Turcescu, ca şi Cristoiu, de o bună bucată de vreme, se confundă cu mesajele amplificate în permanenţă de maşinăria Kremlinului – naraţiuni conspiraţioniste, anti-democratice, anti-occidentale. Poveşti menite să mărească breşele de neîncredere şi să favorizeze, până la urmă, politica lui Putin. Totuşi, cei mână-n în luptă? Ei sugerează că echidistanţa. Însă ceea ce debitează păreriştii noştri miroase a propagandă activă în favoarea lui Putin. În ce-l priveşte pe Cristoiu, e bubă pe toată presa occidentală, ca şi pe cea din România, pentru că n-ar reflecta războiul din Ucraina aşa cum doreşte el – în pofida lui Zelenski. Din acest motiv, ziariştii de pretutindeni ar fi, după cum afirmă maestru’, ticăloşi, piţifelnici, mincinoşi ş.a.m.d. Şi nu-ş de ce, de câte ori îl aud, am senzaţia că visul său e ca noi să devenim gubernie doar pentru ca el să se simtă, în sfârşit, un fel de Gogol.
Revin la Turcescu. Nu văd la el decât o extremă iritare pentru cei care, după cum spune, ar striga: Slava Ucraina! Numai că Turcescu încă n-a priceput o chestiune importantă- propagandistica furie care-l învăluie în timp ce vorbeşte despre ce se petrece în Ucraina (în opinia mea, prost interpretată) este o armă care nu se ţine niciodată de tăiş.
Citeşte şi: