
Evenimentul anului anul 2019 a fost prăbuşirea politică a lui Liviu Dragnea, cu toate accentele caricaturale. De pildă, a crezut că dacă are senzaţia că poate nu mai e nevoie să şi înţeleagă.
La începutul anului 2019, patriotarul Dragnea era convins că stăpâneşte tot ce mişcă în ţară, pentru că asta i se spunea. Ba chiar se vedea preşedintele Românei, în pofida evidenţei. Mărirea l-a orbit, însă prăbuşirea sa e spectaculoasă. Nu atât pentru că se credea un zeu, disprețuind interesele și sentimentele tuturor celor care nu-i făceau temenele (ca şi pe cele ale supuşilor din PSD), cât pentru că, până în ultima zi, a fost sigur că nu va intra la puşcărie.
Numărul trei în stat (practic, a fost numărul unu fiindcă a avut hăţurile guvernelor Grindeanu, Tudose, Dăncilă) n-a vrut să creadă nicio clipă că va ocupa o celulă la Rahova, în regim de fost demnitar. Bine însă că n-a luat în serios varianta încarcerării – poate, la rigoare, că ne înfrăţeam şi cu Coreea de Nord.
Întreaga tărăşenie e cunoscută, dar au rămas cel puţin trei întrebări la care nu avem încă un răspuns. Prima: Cât a costat imixtiunea brutală a populistului Dragnea, un semidoct politic, în actul guvernării şi cine plăteşte. A doua, demnă de teoria conspiraţiei: Cine şi cum a înşurubat în capul lui Dragnea ideea că el nu va ajunge niciodată la puşcărie? A treia: Care este averea reală a lui Dragnea?
În rest, Epoca Dragnea, o agonie fără deznodământ.