Marile aflări în treabă patriotard-georgiste pot lua şi forme concise, remarcabile, ba chiar aforistice.
Aşadar avem şi un 24 ianuarie, ziua unirii principatelor, în viziunea lui Călin Georgescu. Se pare că în ultimele zile omul s-a uitat din nou ore în şir la desene animate ca să înveţe cum să capete atenţie. Altfel nu le spunea deunăzi enoriaşilor că unirea se face prin unire. Apoi, el, liberatorul, i-a chemat pe supuşi în Parcul Carol I ca să vadă cum, la 24 ianuarie, depune o coroană de flori la Mormântul Eroului Necunoscut într-o supremă aflare în treabă. Ca să fiu sincer, legătura dintre Mica Unire şi eroul necunoscut îmi scapă, dar sunt convins că şi lui Georgescu. Bănuiesc însă că omul a ales parcul cu pricina şi pentru că acolo încă se află un mausoleu comunist care-l umple de nostalgie marxist-leninistă. Una care să-i ducă şi pe martorii săi la o proletară trezire în conştiinţă. Numai că participarea maselor largi populare la momentul de aflare în treabă a lui Georgescu a fost redusă, mult prea departe de o masă critică la care visează candidatul manciurian.
Revin la Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol I, închinat memoriei celor 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, cam la aproape 60 de ani de la unirea principatelor din 1859. Adevărat, jertfa soldaţilor români din prima conflagraţie mondială a dus la unire. Însă la Marea Unire din 1918, care nu are legătură cu Mica Unire 1859, deja înfăptuită de mai bine de jumătate de secol. Aşa că – Georgescu, stai jos. Nota 4!
Candidatul manciurian se dă în continuare cult în cap, dar nu se lăsă contaminat de faptul că Bucureştiul are mai multe monumente ale lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul unirii de la 1859. Una dintre statuile lui Cuza e chiar remarcabilă şi se află în sectorul 3, la intrarea parcului care-i poartă numele. De pildă, dacă Georgescu ar fi avut un dram de minte în legătură cu împlinirea a 167 de ani de la Mica Unire, acolo putea să pălăvrăgească şi să delireze în aplauzele supuşilor deja hipnotizaţi de ceva vreme cu vorbe precum: Noi suntem vlahii din Valahala, ca să dau doar un exemplu. Dar hai să nu ne facem iluzii: pe un semidoct poate îl mai convingi, pe un sfertodoct – niciodată.
Citeşte şi:
Un comentariu la „Georgescu, stai jos. Nota 4!”
Comentariile sunt închise.