Convins că-i priceput la machiaverlâcuri, Ion Cristoiu face din nou jocul Rusiei. De pildă, în ultimul său podcast, îi cerea lui Marcel Ciolacu să raporteze în ce a constat ajutorul dat de guvernele de la Bucureşti Ucrainei, după invazia rusă.
De ce? Pentru că, aşa după cum induce Cristoiu, cheltuielile legate de Ucraina ar fi nesăbuite; dacă vecinii care se bat cu soldaţii ruşi au luat de la gura românilor, iar Cristoiu nu ştie.
Povestea cu nota de plată pe care Ciolacu ar trebui să o prezinte mintenaş lui Cristoiu e doar un tertip. Un alt exerciţiu de ipocrizie pe placul propagandei ruse. Nici nu mai ştiu al câtelea. Deja am pierdut şirul.
În rest, mă întreb tot mai des de ce vocea patriotului naţionale din Găgeşti recurge la şiretlicuri de două parale doar de dragul pozei. Ca să ştie ruşii că el a bifat; să-l treacă Moscova pe răboj? Ori poate chiar e convins că fie şi tertipurile ieftine mai curăţă din ruginita sa faimă.
Citeşte şi:
Un comentariu la „Ion Cristoiu, ultimul machiaverlâc sau cum se pune prefăcătoria în slujba faimei ruginite”