Lipsa prezervativelor, gata să declanşeze revoltă socială în România

Nu doar trecutele războaie ale lui Adrian Năstase cu ziariştii ori cele prezente ale lui Traian Băsescu cu mogulii au făcut ravagii în presa scrisă din România. Nici criza nu poartă toată vina. Din păcate, prea mulţi dintre vajnicii noştri ziarişti s-au lăsat fascinaţi de prostie mult mai mult decât de inteligenţă. Şi, astfel, au dinamitat din interior edificiul, cu consecinţe greu de anticipat.

De peste 20 de ani, o serie de colegi – şi mă refer la cei cu pretenţii, nu la niscai corespondenţi judeţeni – au decredibilizat presa scrisă, coborând-o la un nivel apropiat colapsului. Dacă ar fi ca, la un moment dat, gazetăria românească să renască din propria cenuşă, precum pasarea Pheonix, cea autoincendiată, mă îndoiesc că reziduul i-ar fi suficient.

Şi dacă tot m-am referit la cei peste 20 de ani care au trecut, am să dau drept exemplu un articol cu pretenţii, apărut pe site-ul unui mare ziar, care se numeşte chiar: «România, acum 20 ani. Tărâmul lui „Totul e posibil”». Un fel de analiză a anului 1992. În respectivul material se afirmă, printre alte enormităţi că, de pildă, în urmă cu 20 de ani românii l-au descoperit pe Michael Jackson şi cozile la benzină. Ei bine, Michael Jackson a venit în România pentru prima dată, în 1992, însă nu atunci a fost el descoperit de români, ci cu mult timp înainte -chestiune e de notorietate. În ce priveşte cozile la benzină din 1992, care ţineau loc de brand turistic al ţării, minciuna e chiar gogonată.
Erau cozi interminabile la benzină, dar pe vreamea lui Ceauşescu, înainte de 1990. Le ştiu, le-am făcut ore întregi. Atunci, presa străină, capitalistă, scria despre criza de combustibili indusă de regimul comunist. Numai că, în 1992, Odiosul era mort de peste trei ani, iar eu conduceam o Dacia galbenă şi cumpăram câtă benzină doream, fără nici o restrictie.

Cum cozile la benzină nu dau culoare îndestulătoare unui articol de ziar, fie ele chiar un ditamai brand, autorul a decis şi că, tot în 1992, „prezervativele nu se mai găseau pe nicăieri, ceea ce era gata-gata să dea naştere unei mici revolte sociale”. Ca să vezi de unde era să plece vâlvătaia. Nu ştiu de unde se aproviziona ziaristul nostru, ori dacă el căuta atunci prezervative doar ca să le umfle, dar, cu siguranţă, produsul cu pricina era pe toate drumurile în 1992. Iar dacă cineva a auzit atunci despre vreo revoltă, fie şi una incipientă, pricinuită de lipsa de prezervative, eu mă călugăresc.

Adevărat, şi azi, în „Tărâmul” numit România, „Totul e posibil” însă, doar în politică prostia pare a nu fi un handicap. În presă, cartelul habarniştilor nu-i mai păcăleşte de multă vreme pe cititori, motiv pentru care cei din urmă au sancţionat drastic breasla, iar măsura asta îi costă din ce în ce mai scump şi pe toţi cei care speră să mai practice onest această minunată profesie.