Trupurile goale – denigrate sau adulate

Văd pe Facebook că se citeşte „O scurtă istorie a goliciunii”, de Philip Carr-Gomm. O poveste (uneori tragică, alteori bizară) legată de reacţia pe care oamenii au avut-o, de-a lungul vremurilor, faţă de trupurile goale – denigrate sau adulate.

Mă bucură să aflu asta – mai potoleşte neliniştea minţii. Pe unii poate chiar îi provoacă să-şi facă viaţa o capodoperă. Însă ce dracu facem cu goliciunea interioară? Dacă cea trupească îmi place, asta chiar mă înspăimântă. E din ce în ce mai răspândită în începutul de mileniu.

… Citește mai mult

Această colosală prostie politică

Emigranţi foarte bine îmbrăcaţi, cu tablete şi „smartfoane”. Zici că în Siria ori în Irak e raiul pe pământ. Toată lumea se miră, dar nimeni nu se dumireşte cine sunt de fapt aceşti oameni. O să încerc şi eu să emigrez, pe termen lung, în această colosală prostie politică. De pildă, în Germania, pe banu’ doamnei Merkel şi a urmaşilor ei cancelari. Mai vin, mai plec… dar până la pensie. Apoi, jur că mă întorc definitiv.

Bine, poate că vreţi sa las gluma la o parte. … Citește mai mult

Un obraz precum al lui Horia Brenciu nu poate fi subţiat nici prin chirurgie plastică

Văd, în Bucureşti, afişe care anunţă că Horia Brenciu va susţine, la sfârşitul acestei luni, un concert la Sala Palatului – My Way. Da, este titlul celebrei melodii a lui Frank Sinatra, după albumul cu acelaşi nume, lansat în 1969.

Pretextul respectivului concert ar fi un omagiu la 100 de ani de la naşterea lui Sinatra. Numai că – atenţie! – Brenciu a mai susţinut un spectacol cu acest nume, My Way, şi în 2012 (memoria internetului, deh!). De unde pricep că, şi în urmă cu trei ani, cântăreţul nostru fără pic de voce celebra 97 de ani de la naşterea lui Sinatra.… Citește mai mult

Solemnitatea de potir a retragerii titlului de Principe al Românei sau de ce nu se poate ajunge de la ridicol la subim

După ce Regele Mihai I, aflat tocmai la reşedinţa din Elveţia, i-a retras lui Nicolae, nepotul său, titlul de Principe al României, subiectul a fost tratat de presa de la noi cu o solemnitate de potir. Cât pe ce să cred că avem iar monarh la Palatul din faţa Bibliotecii Universitare, nu un preşedinte la Cotroceni. Zic asta şi pentru că, în urmă cu 25 de ani, am trăit un asemenea moment de confuzie: m-am culcat sub Ceauşescu şi m-am trezit cu Iliescu.… Citește mai mult

Lăudătorii marxist-guevariştilor de la Atena faţă cu aversiunea lor de anonimat

Ce grandioase exerciţii de admiraţie au declanşat pe net admiratorii briganzilor marxiştilor de la Atena! Cum aruncau ei cu osanale fierbinţi, mai ales la referendum! Cum erau ridicaţi în slăvi guevariştii de pe Acropole pentru că, deşi recunoşteau existenţa uriaşei datorii, aveau tăria să n-o plătească pe motiv de mândrie internaţionalist-proletare!

Dar tot răul spre bine. După tot acest fluviu de comentarii tembele legate de demnitatea grecilor am mai învăţat ceva: lipsa de inteligenţa a lăudătorilor, dar mai ales de minimă cultură generală, are o cruntă aversiune de anonimat.… Citește mai mult