Trupurile goale – denigrate sau adulate

Văd pe Facebook că se citeşte „O scurtă istorie a goliciunii”, de Philip Carr-Gomm. O poveste (uneori tragică, alteori bizară) legată de reacţia pe care oamenii au avut-o, de-a lungul vremurilor, faţă de trupurile goale – denigrate sau adulate.

Mă bucură să aflu asta – mai potoleşte neliniştea minţii. Pe unii poate chiar îi provoacă să-şi facă viaţa o capodoperă. Însă ce dracu facem cu goliciunea interioară? Dacă cea trupească îmi place, asta chiar mă înspăimântă. E din ce în ce mai răspândită în începutul de mileniu. Ba a devenit atât de intinsă încât şi cerul se întunecă la vederea ei.

( 4 semptembrie 2015)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.