Crin Antonescu, un interimar cu simţul răspunderii. Aruncă piatra în sus, pe verticală

Presat de evenimentele arzătoare, Crin Antonescu, iubitul nostru preşedinte interimar, cugetă. Adânc, susţin lăudătorii, ba chiar abisal, zic eu.

„Acum (susţinea Antonescu), dacă acest referendum nu avea loc, dacă această suspendare nu avea loc, din toamnă riscam să avem chiar violenţe sociale (…). Şi celor care azi pun în cârca unui procedeu democratic – referendumul – devalorizarea leului, acelora le spun: care ar fi fost valoarea leului dacă, Doamne fereşte!, în toamnă asistam la reizbucnirea unor tensiuni sociale cu altă intensitate, cu altă violenţă decât au fost ele în ianuarie?”.

Să nu ştie domnul Antonescu, profesor de istorie şi muzeograf, că istoria nu se scrie niciodată cu „Doamne fereşte!” ori cu „Dacă”? N-o spun eu, ci istoricii. Şi au perfectă dreptate.

Ce, dacă ies în piaţa publică şi strig că Pământul va fi lovit mâine de un asteroid uriaş, aceia care mă ascultă se sinucid? Nu-i exclus însă ca interimarul nostru să creadă că a termina Istoria este sinonim cu a face istorie. Sau, poate că el care a absolvit, de fapt, Istorie – Filozofie, a rămas încă încredinţat că doar autobiografia are idei.

Oricum ar fi, Crin Antonescu realizează ceea ce, mai ieri, refuza să admită: imaginea României a fost distrusă în doar două săptămâni. Însă nu din vina sa, ţine să precizeze interimarul. Responsabile sunt „agenturilii”, dar încă nu-i atât  de sigur precum Ceauşescu. Aşa că, trag eu concluzia: avem  preşedintele temporar cu un uriaş simţ al răspunderii. Unul care aruncă piatra în sus, deasupra capului, pe verticală.