Retragerea lui Ion Iliescu din politică este o stratagemă de amazoană octogenară, călită în iureşul bătăliilor. Este un subterfugiu de bunicuţă perversă, care nu doarme cu scufie de noapte ca toate băbăciunile, ci cu un coif de cavalerist pe care nu şi-l leapădă de pe cap nici la duş.
Odată cu aşa-zisa sa retragere, Iliescu îşi şantajează propriul său partid. Îl ameninţă că dacă nu se va ridica împotriva lui Geoană, PSD riscă să se scindeze. Va fi Geoană în stare să salveze unitatea partidului?, se întreabă cu groază structurile teritoriale. După regrupările ce se produc în viteză, imediat după retragerea din competiţie a lui Năstase şi rocada sa cu Ponta, se pare că oamenii au înţeles mesajul. Structurile din teritoriu sunt în pragul unei revolte generale împotriva lui Geoană, pe care îl acuză că este asasinul PSD. Ele cer acum unitate, în numele lui Ponta.
Unele voci au început să afirme că partidul se confruntă cu o adevărată mineriadă , iar altele aprobă. Da, asistăm la ultima mineriadă a lui Iliescu, îndreptată de data asta împotriva propriei sale formaţiuni politice. Rocada lui Năstase cu Ponta a produs o mulţime de cutremure locale, care nu fac altceva decåt să reaşeze plăcile tectonice exact în poziţia în care erau ele ordonate, cånd PSD era condus de Iliescu. PSD nu se modernizează, ci se întoarce la starea de potenţial care să-i conserve suflarea. Ponta, micuţul Titulescu, este subreta lui Năstase. Năstase este spiritul tånăr al lui Iliescu.
Ponta este un Năstase în vårstă de 38 de ani. Năstase este un Iliescu în etate de 60 de ani. În spatele scenei, motorul secret al partidului, în formă de stea cu cinci colţuri, îşi råde satisfăcut în cilindri, deoarece are toate şansele să-i iasă şi de data asta figura.