Autor: Emil Berdeli

De ce nu sunt solidar cu Antena 3

După un an şi jumătate de la condamnarea lui Dan Voiculescu în cazul privatizării Institutului de Chimie Alimentară, ANAF a emis ordinul prin care posturile de televiziune ale familiei Voiculescu trebuie să elibereze clădirile din care emit, intrate acum în proprietatea statului. Ordinul a fost emis după ce magistraţii au stabilit că evacuarea este legală.

Aşadar, de ce nu sunt solidar cu Antena 3. Pentru că, încă de la început, respectivul post tv a clamat că se pune doar în slujba publicului, dar, în realitate, n-a urmărit decât interesele politice şi economice ale familiei lui Dan Voiculescu.… Citește mai mult

Ronţăitul napolitanelor declanşează cutremur

Am văzut la tv o reclamă legată de nişte napolitane care, ronţăite de către un nesimţit, provocau, la propriu, un cutremur de pământ.

Dacă s-a ajuns până aici, mă aştept ca, în curând, să mi se spună, tot la tv, despre puiul la rotisor, picurat cu mujdei, ingurgitat cu savoare doar în apropierea unei ciuperci atomice. Cert e însă că reclamele care aveau drept subiect constipaţia ori flatulenţa au devenit deja suave amintiri.… Citește mai mult

30 decembrie, ziua în care am aflat că viaţa poate fi şi o abdicare continuă

Cu oarece întârziere, chiar de 30 decembrie, am aflat că Roxana Iordache, o ziaristă care susţine monarhia, va fi dată în judecată tocmai de…(n-aţi ghicit) Casa Regală. Conform unui avocat al familiei regale, Mihai I ar fi indignat de faptul că ziarista pune sub semnul întrebării capacităţile şi libertatea sa de acţiune. Ciudat moment. O ferventă susţinătoare a monarhiei este ameninţată cu târârea în instanţă doar pentru că are anumite îndoieli.

Nu credă că procesul va avea loc, oricât de nedezvoltată ar fi inteligenţa unora, însă iar mă umflă rasul auzind despre marile „frământări” ale straniei noastre familii regale, ca să mă exprim elegant.… Citește mai mult

Am fost prost nu pentru că n-am ştiut, ci pentru că am înţeles prea târziu

În urmă cu 26 de ani, exact în zorii zilei de 22 decembrie, m-am întors în Bucureşti, scurtând vizita la părinţii mei, fiindcă auzisem că-i mare iureş acasă. Am ajuns pe la 7.30 în Gara de Nord şi, după o scurtă escală la domiciliu, am plonjat direct în, hai să-i spunem – Revoluţie.

Vreo trei zile mi-au şuierat gloanţele pe la urechi, dar, odată cu executarea lui Ceauşescu, furtuna s-a mai potolit, iar eu am mulţumit Cerului – scăpasem cu viaţă.… Citește mai mult

De la Uniunea Secuiască Maghiară la mişcarea naţionalist radicală 64 de Comitate

În urmă cu vreo 10 ani, atunci când am început să scriu mai des despre faptul că extremiştii maghiari din România nu doresc o autonomie culturală (aşa cum clamau peste tot), ci una teritorială, îmi săreau în cap tot felul de reprezentaţi ai societăţii civile. Chiar dacă expuneam doar fapte, fără vreo urmă de naţionalism, mi se reproşa că nu pricep eu toată tărăşenia.

Acum, maghiarii spun limpede că doresc secesiunea (Ţinutul Secuiesc), fără a mai încercă să se ascundă sub nu-ş ce autonomie culturală, de unde deduc că, de fapt, pricepeam foarte bine cum stăteau lucurile.… Citește mai mult